Asa

E (aproape) ziua femeii , o colega mi-a furat  un buchet de zambile
albe, o alta povestea in gura mare despre "buci". Am vazut azi cohorte
de femei parfumate, coafate, margelate, in astfel de zile mi-e mila de
oameni. Privindu-le, ma gandeam ca un  vanzator de iluzii si-a scos
taraba pe strada principala, pentru a
patra oara in an: odata de Valentin, a doua oara de Dragobete , apoi de
1 martie, iar acum – la multi ani din nou! Si gata. Pana la ziua
voastra de nastere puneti la pastrat trei vorbe bune, la presat
narcisa, la deget inelul. Si vopsiti-va parul, unghiile, buzele si
taraba voastra veche. Puneti-va inima in ghips, dar sufletul pe tava
nu. Mai bine faceti o friptura. Sau niste snitele.
 
Peste doua ore voi zambi si eu corect, feminin, dar nu voi simti
ca e ziua mea. Nu-mi plac "zilele", pregatirile, planurile,
asteptarile. Ma intamplu firesc, fara liste, il am doar pe aici si pe
acum.
 
*
 
 Textul de mai jos nu-mi apartine. E un comentariu, de fapt, un
comentariu facut de un prieten al meu (om serios, fara jurnal online)
undeva, pe weblog. Il pun aici, cu voia lui, pentru ca inca nu am un
alt loc caruia sa i se potriveasca textul asta. Era, daca imi amintesc bine, o insemnare despre "ce vor barbatii". Il daruiesc femeilor, asaaaa, de aproape ziua lor.
 

"Sa mor io daca pricep despre ce e
vorba aici.

Ce altceva sa-si doreasca un barbat,
daca nu o femeie? O femeie care sa fie feminina si sexy, langa care sa-i fie
bine si sa se simta important si barbat.
Deci femeia trebuie sa-l atraga cu ce
i-a dat mama natura . Frumusete, nuri, inteligenta. Si i-a dat din toate. Nu
exista femei urate. Ar fi impotriva naturii.
Si cine dracu nu iubeste o femeie
fiindca-i inteligenta?!

Dar acum trebuie definita inteligenta
si felul in care se manifesta ea.
Ca fireste ca daca inseamna ca,
orice-as spune, imi dai arogant peste bot si ma lamuresti ca stii tu mai bine, o-ntind, daca nu-s cumva masochist.

Daca iti inchipui ca desteptaciunea a
fost, de cand lumea, apanajul barbatului si ca doar facand pe barbatul poti sa
o dovedesti, asta insemnand sa-ti renegi toate darurile si manifestarile
feminine si, in schimb, sa dai cu pumnu-n masa si sa injuri birjareste, fireste
ca nu poti cuceri un barbat. Ori, in fine, sa-l pastrezi, in cazul in care asta
a fost destul de curios si perseverent sa vada cum e un astfel de barbat cu
pasarica in pat.

           Nu stiu ce sa inteleg prin
inteligenta.
Cultura
sau abilitatea de a intelege natura, societatea si de a te orienta, adapta si
razbate pe lumea asta?
Poti fi un munte de cultura, dar
prost gatit in societate. Si invers . In plus, cultura este o notiune relativa.
Sunt cult in comparatie cu colegii mei de birou, dar ce ma fac daca ma
compar cu Paler, fie-i tarana usoara?

Mai degraba cred ca inteligenta este
capacitatea de a analiza si intelege lumea si de a te folosi de concluziile
trase si de darurile si abilitatile cu care te-ai nascut sau pe care le-ai dobandit
pentru a obtine ce-ti doresti de la viata.
Iar in privinta asta, femeia il conduce pe barbat inca din rai. Este, intradevar,
mai desteapta decat barbatul de la inceputuri. Il foloseste ca pe o unealta.
Din dormitor, conduce lumea. Ea a hotarat, clipind din gene, destinele
omenirii. A starnit si oprit razboaie dezmierdand. Hranindu-si unealta cu ce
avea ea nevoie sa fie hranita. Pana si in societatile exagerat patriarhale,
unde femeia merge cu capul plecat in urma barbatului, acasa ea conduce si
hotaraste de fapt.
Asta a fost inteligenta. Este
inteligenta.

De ce oare acum inteligenta feminina
ar trebui sa insemne sa pretinzi barbatului ce-ti doresti, refuzand de a mai da
ceva in schimb?

De ce as prefera o femeie careia i se
rupe de cum arata, care injura, ragaie si bea cot la cot cu barbatii, in locul
uneia care isi arcuieste sanii, clipeste din ochi si se alinta? De ce as
prefera sa fiu frustrat, injurat, folosit, umilit, desconsiderat, ignorat, si
jignit cu sinceritate in loc sa ma simt satisfacut si sa am macar iluzia ca
intereseaza pe cineva elucubratiile mele, ca sunt iubit si important?

Nevoia de a ne simti importanti vine
de foarte departe. Dintr-o frustrare originara. Rolul femeii in perpetuarea
speciei e hotarator. Ea sufera, risca si se sacrifica. Prin comparatie, partea
noastra e de-a dreptul penibila. Si atunci ne-am asumat tot felul de indatoriri
si ne-am inventat tot felul de ocupatii pe care le-am numit importante.
Politica, stiinta, filosofie, arte.

Dar acolo, in adanc, indoiala dainuie.
De aia avem nevoie sa ne confirmati si noua un rol serios in natura. Tot ce
facem de cand lumea facem pentru voi. Sa dovedim.

De ce dracu’ vreti acum sa faceti schimb?!
Sa mor eu daca pricep."

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X