Fuga(r)

Cel mai mult imi place sa teoretizez in gand. Atunci cand o fac cu
voce tare, ma simt de parca as tine discursuri si nu, asta nu-mi e pe plac. Sau vine
cate cineva si zice ba nu, imi dau seama ca are si el dreptate si uit
ca voiam sa ajung undeva, ma abat pe stradutele gandurilor franjurate,
doar sunt dependenta de drumuri inguste, care se ramifica, ah, cata
slabiciune ! Si mai e ceva: cand teoretizezi in fata altora, parca ai
crea asteptari. Pana si eu ma astept de la mine sa fiu asa cum zic ca
trebuie, ca doar stiu cum, nu? Si daca stii cum e bine, de ce sa nu
faci asa? De ce sa te tot abati de la drumul drept? De ce sa calci
bombeuri, inclusiv al tau? De fapt, acum nu prea mai stiu nimic, dar
mai demult stiam. Teoretizarea e ca o eticheta pe care ti-o pui. Asa ca
imi spun: mai bine nu vorbi despre dreptate, despre adevar, despre
prietenie, daca ai de gand sa dai sentinte. Pentru ca in primul rand
tie ti le dai. Cred ca de-aia mi-am dezzvoltat latura de maestra
deturnatoare, ca sa nu pornesc pe coclauri ale logicii, tentante, ce-i
drept. Atunci cand incalci o regula pe care chiar tu ai enuntat-o,
prietenul, vecinul, amicul, iubitul, bloggerul din lista de favorite se
uita la tine cu ochi mirati si acuzatori. Pai n-ai zis tu ca… ? Am
zis, am zis.
Asa ca de  ma loveste cheful de teorii vaporoase, cu inlantuiri logice,
prefer sa imi bag calusul in imbolduri. Mai bine lasa, vorbesc despre
intamplari, despre fiecare in parte. Fiecare intamplare e o viata mica.
Teoriile din adancul intamplarii sunt valabile doar pana pui primul
picior afara. Si chiar si asa, tot vine vocea odata si-odata si spune:
"pai n-ai zis tu ca…?" Am, zis, am zis, insa atunci eram altcineva.
Dar imi place sa ascult sau sa citesc teoriile altora, daca au cuvinte potrivite. Si povesti, si scrisori, si ganduri razlete.

 

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X