De ce (mbrie)

 
Al saselea an de vorbe si muzici. La multi ani cetatuiei nascuta din unduirile din buric ale urbei, bravo ei ca s-a impotrivit acelui "n-o sa traiasca, maica". Anul asta am sarbatorit cuminte si am primit cadou zapada. Imi place decembriele asta, am o multime de lamultianiuri in el.
 
*
Am ingropat securi cu nemiluita, chiar daca nu erau ale mele. Ma scuzati.
 
*
Am vazut lunile astea atatea filme! Suntem pe cale de a deveni privitori profesionisti. Umplutura acestei duminici va fi un regal de ecranizari ale scrierilor lui Vonnegut: Slaughterhouse Five, zabestul meu de cititor, Mother Night, Breakfast of Champions si Harrison Bergeron.  Cireasa de pe tort va fi deturnarea insemnarii cinematografice, transformarea ei in ganduri egoist nescrise, derapaje personale, bolboroseli, incifrari.
 
*
Altadata citeam poezii la metru. Acum nu pot sa nu zabovesc langa un singur vers, lasandu-le pe celelalte pentru alte-dati viitoare. Alte-datile devin niciodata-uri, nu ma intorc, pentru ca ma grabesc. Inainte pare sa fie mereu mai mult decat inapoi. Dar inainte niciodata nu dureaza,  ma izbesc de cate o stare si raman acolo, grabindu-ma in ea: un alt vers, o replica dintr-un film sau dintr-o piesa de teatru, o revelatie razleata.
E ca atunci cand te apuci de curatenie si uiti de tine in mormanul de foi.  Stii bine ca n-ai timp, dar nu te desprinzi, vinovatia, mila fata de celelalte randuri si celelalte randuieli urca in tine si te coplesesc, dar iti spui ca nimeni nu le poate cuprinde pe toate. Esti un om, iar cand te vei face mare nu vei fi Dumnezeu. Apoi iesi la aer, privindu-ti de la distanta starea. De acolo, de departe, ii vezi marginile, o bagi in rama.
 
*
Manole, na o casa!

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X