Dupa izgonirea din Rai

DUPA IZGONIREA DIN RAI

"Cand privesc inapoi, Gradina imi pare un vis. A fost frumoasa, neasemuit de frumoasa, incantator de frumoasa. Acum am pierdut-o si n-o s-o mai vad niciodata.

Am pierdut Gradina, dar l-am gasit pe el si sunt multumita. Ma iubeste cat poate, iar eu il iubesc cu toata forta firii mele pline de pasiune, ceea ce, cred eu, este normal pentru sexul caruia ii apartin. Daca ma intreb de ce-l iubesc, descopar ca nu stiu si, de fapt, nici nu prea ma sinchisesc sa aflu. Cred mai degraba ca genul asta de dragoste nu e un produs al rationamentelor si statisticilor, cum ar fi dragostea unora pentru reptile sau alte animale. Cred ca ar trebui sa fie cam asa: iubesc anumite pasari pentru cantecul lor. Pe Adam nu-l iubesc pentru cantul lui. Nu, nici gand. Cu cat canta mai mult, cu atat mai putin ma impac cu asta. Si totusi il rog sa cante, fiindca vreau sa invat sa-mi placa tot ce il intereseaza pe el. Sunt sigura c-o sa invat, pentru ca, daca la inceput nu puteam sa suport, acuma pot. Cand canta el, se acreste laptele. Dar nu-i nimic, o sa ma obisnuiesc cu laptele acru.

Nu pentru agerimea mintii il iubesc. Nu, nici gand. Nu-i el de vina pentru agerimea asta – atata cata este – fiindca nu si-a facut-o singur. E-asa cum l-a lasat Dumnezeu, dar nici nu trebuie mai mult. Intentia a fost buna, sunt sigura. Mintea o sa i se deschida cu timpul, chiar daca nu dintr-o data. Si-apoi nu-i nici o graba, e destul de bun asa cum e.

Nu pentru purtarea lui tandra si atenta sau pentru delicatete il iubesc. Nu. Are lipsuri din punctul asta de vedere, dar e destul de bun si-asa si se face tot mai bun pe zi ce trece.

Nu pentru harnicia lui il iubesc. Nu, nici gand. Stiu ca o are in el si nu inteleg de ce o ascunde de mine. Asta-i singura mea mahnire. Altfel, e sincer si deschis, acum. Sunt sigura ca nu-mi ascunde nimic altceva. Doar asta. Ma doare sa stiu ca are secrete fata de mine si uneori gandul asta nu ma lasa sa dorm. Am sa mi-l izgonesc din minte. N-o sa-mi mai tulbure fericirea care, de altfel, mai are putin si da pe dinafara.

Nu pentru invatatura lui il iubesc. Nu, nici gand. A invatat singur si stie o multime de lucruri. Partea proasta e ca lucrurile cu pricina nu sunt cum le stie el.

Nu pentru cavalerism il iubesc. Nu, nici gand. M-a parat , dar nu-l invinuiesc. Cred ca asta-i o particularitate a sexului sau si nu a alcatuit-o el. Sigur ca eu nu l-as fi parat niciodata, mai degraba as fi murit. Dar si asta-i o particularitate de sex, asa ca nu pot sa ma laud, fiinca nu eu am alcatuit-o.

Atunci pentru ce-l iubesc? Pur si simplu pentru ca e barbat. Asa cred.

Are un fond bun si pentru asta-l iubesc, dar l-as iubi si fara. Daca m-ar bate sau mi-ar arunca vorbe de ocara, l-as iubi mai departe. Sunt sigura. E-o chestiune de sex. Asa cred.

E puternic si chipes si-l iubesc pentru asta. Il admir si-s mandra de el, dar l-as iubi chiar daca n-ar avea nici una din calitatile astea. Daca ar fi urat, tot l-as iubi. Si daca ar fi o starpitura l-as iubi. As munci pentru el ca o sclava, m-as ruga pentru el si as veghea langa patul lui, pana mi-as da ultima suflare.

Da, cred ca-l iubesc pur si simplu, pentru ca-i al meu si pentru ca-i barbat. Banuiesc ca n-am nici un alt motiv. Cred prin urmare ca-i asa cum am spus la inceput: genul asta de dragoste nu-i un produs al rationamentelor si statisticilor. Ea vine de nu se stie unde si nu se poate explica. Nici nu-i nevoie.

Asa gandesc eu. Dar sunt numai o fetiscana, prima care a stat sa studieze aceasta problema, si s-ar putea, in ignoranta si lipsa mea de experienta, sa n-o fi inteles bine."

Mark Twain – Jurnalul lui Adam si al Evei

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X